Hiking Zone: Întodeauna Mălăiești !

Mi-a fost tare greu să încep povestea aceasta. Până acum a fost simplu : am mers acolo, am văzut asta, uite pozele, ce de amintiri.

Acum însă vreau să scriu despre locul cel mai drag mie, acolo unde încerc să ajung în fiecare an.

Cabana Mălăiești

Când Bucegii dau zvon de piatră și izvoare

Oriunde ai fi răspunde la a lor chemare

Valea Mălăiești

Am cunoscut veche cabană Mălăiești în primăvara lui `92 în prima mea drumeție adevărată. Altă vârstă, alte vremuri …

După ani, am regăsit-o pe cea nouă și, odată cu ea și liniștea extraordinară a iubitorului de munte.

Țara Bârsei (foto Cătălin Milea)

După ce îți omori plămânii și îți alergi inima suind de la Gura Diham spre Poiana Izvoarelor, după Pichet Roșu ești răsplătit pe deplin pentru efortul făcut. Take Ionescu te duce ușor pe Bucșoiu, arătându-ți toată splendoarea Țării Bârsei cu Râșnovul, Dihamul, Forbanul, Trei Brazi și un pic mai sus, Poiana Secuilor.

Cabana Diham

Toată distracția durează cam două ore și jumătate iar de la Prepeleac până la cabană îți mai stau în cale câteva lanțuri și două treceri mai spectaculoase. Iar când dai cu ochii de Padina Crucii, ai ajuns.

Take Ionescu

Padina Crucii

Mălăiești are istorie. Asociația Transilvăneană a Carpaților (SKV) a ridicat prima cabană în 1882, în zona „La Blide”, adică undeva pe la 1.570 m altitudine. Nu cred că întâmplător a fost prima cabană a Bucegilor. Valea Mălăiești are o măreție aparte pe măsura statutului de vale glaciară. Până în 1924 cabana a suferit în urma unui incendiu (1897, refăcută anul următor) și a unei avalanșe (1923).

foto Wikipedia

Reconstrucția din 1924 s-a făcut pe actualul amplasament, aflat cu 150 m diferență de nivel mai aproape de Vârful Omu. Pe această cabană am cunoscut-o și eu. Dar nici la 1.720 m Mălăieștiului nu i-a fost mai ușor : incendiu în 1998, reconstrucție în 2006-2007, avalanșă în 2007 și apoi restaurarea în forma actuală.

Cabana Mălăiești

Că este un loc iubit stau dovadă cupa de schi alpin și festivalul folk ce se desfășoară aici în fiecare an, prima la început de primăvară iar al doilea în miezul verii.

Să mă relaxez după traseu în fața cabanei, privind treptele văii glaciare și așteptând ca soarele să treacă de Padina Crucii și să trimită ultimele raze pe Bucșoiu ca să anunțe prin culori de poleială sfârșitul zilei, este ceva de care nu mă voi sătura niciodată.

Valea Mălăiești

Respir, privesc, tac și ascult liniștea.

Postăvarul și Piatra Mare

Indiferent dacă ai venit pe Glăjerie sau pe Take Ionescu, Mălăieștiul îți satisface gustul de aventură tentându-te cu trasee ofertante.

Valea Mălăiești

În timpul iernii, pe Glăjerie poți ajunge la Mălăiești fie dinspre Râșnov, fie de la Diham. Traseul este frumos, însă un pic mai gâfâitor decât Take. Acesta din urmă mi se pare a fi unul din cele mai frumoase trasee din Bucegi însă este rezervat anotimpului cald datorită văilor pe care le traversează.

Vârful Omu

De la Mălăiești spre Vârful Omu poți ajunge luând cu asalt valea glaciară. Timizilor le recomand traseul de vară, cu șerpuirile lui line. Ceilalți pot să aleagă varianta Hornului Mare.

Hornurile Mălăiești

Iar de sus, ce priveliște !

Piatra Craiului

Bucșoiu îți oferă Brâna Caprelor iar dacă te cocoți pe Padina Crucii și cobori în Valea Țigănești, te întâmpină lacul de nival cu același nume de la care traseele se despart spre Bran și spre Vârful Scara.

Lacul Țigănești (de jos)

Lacul Țigănești (de sus)

Este o liniște ca de început de lume și de pe Padina Crucii îi poți auzi pe cei de la cabană ca și cum ar fi lângă tine.

Valea Mălăiești (foto Cătălin Milea)

Niciodată, dar niciodată nu mi s-a întâmplat ca pe Valea Mălăiești să nu văd capre negre. Fie că erau sus, în siguranță, pe brânele Bucșoiului, fie că au stat ascunse prin locuri doar de ele știute până am început să urcăm prin Hornul Mare, ieșind apoi surprinzător de aproape și continuându-și drumul, caprele negre nu au lipsit niciodată.

Căpriță (foto Cătălin Milea)

Cabana a fost modernizată. Poate că s-a pierdut din farmecul uscatului bocancilor pe lângă sobă, dar a căpătat un plus de siguranță. Poate astfel alternanța foc-zăpadă a distrugerilor va fi întreruptă.

Cabana Mălăiești (foto Cătălin Milea)

Se mănâncă bine și vin oameni de calitate. Se poate campa și lângă cabană, singura problemă rămânând apa, mai ales într-un an secetos.

Valea Mălăiești

Ideal este ca rezervările să fie făcute din timp și să fie confirmate cu câteva ore înainte de sosire.

Acum un an, într-una din escapadele noastre, am asistat la sărbătorirea unei zile de naștere. Montaniarda, ajunsă la respectabila vârstă de 70 de ani, venise la Mălăiești împreună cu familia și prietenii. Tot respectul !

Poate este locul, poate sunt oamenii, poate amintirile și nostalgia și cu siguranță toate la un loc fac din Mălăiești cea mai frumoasă cabană.