Prima regulă a unui drumeț instruit este să se
informeze cât mai în detaliu asupra traseului pe care îl va parcurge.
Alegerea traseului se supune mai multor
criterii.
1. Distanță
Pentru ieșirile scurte, de maxim 2 două zile,
ne alegem în general trasee aflate în apropiere. Nu vei ajunge niciodată să
pleci din București, să urci pe Pietrosul Rodnei și să te întorci acasă într-un
singur week-end. Sau poți forța , dar vei fi un zombi și nu vei înțelege nimic
din ceea ce ți se întâmplă.
2. Inedit
Fiecare excursie trebuie să aducă ceva nou.
Poate fi același masiv muntos și același vârf, dar urcat pe o variantă nouă.
Poți pacurge același traseu, dar în alt anotimp. Sau pur și simplu pot fi
locuri noi, prin care nu ai mai călcat și pe care vrei să le cunoști.
3. Notorietate
Mi se întâmplă adesea să aud de vreo cascadă,
vreun lac, un vârf, o pădure, o cetate, niște chei și să doresc să le văd. Cu
cât un obiectiv este mai vizitat, cu atât mai multe informații vei găsi despre
el. Sau poate nu ai auzit de ceva anume, dar îți dorești să mergi într-un
anumit loc și începi să cauți ce este de vizitat în apropiere.
În fine, mai sunt și alte criterii în funcție
de care îți poți alege destinația unei drumeții.
Când ți-ai ales un traseu trebuie
să știi :
-
Punctul de plecare (intrarea în traseu)
-
Marcajul
-
Gradul de dificultate
-
Durata
-
Punctul de sosire
Toate aceste informații le afli din hărți,
cărți de specialitate sau online, de altfel cel mai răspîndit mod de informare.
Dintre informațiile de mai sus, cele supuse
subiectivismului sunt durata și
dificultatea traseului.
Trebuie să știți că timpul de parcurgere a
unui traseu este dat de ritmul unui drumeț cu o condiție fizică medie, echipat
corespunzător, ce se deplasează fără pauze mari, cu bagaj minim, în condiții de
vară, normale. Aceste valori este bine să le luați din cărți, hărți sau
indicatoare (deși am întâlnit și unele mincinoase). Pe net mi s-a întâmplat să găsesc diferențe
semnificative, de la simplu la dublu, în cazul unor trasee.
Dacă știți că vă mișcați bine și
sunteți echipat, rucsacul este ușor și faceți o drumeție de vară, adăugați o oră la timpul de pe hartă. Poate
doriți să admirați un peisaj, poate sunteți un fotograf pasionat sau poate pur
și simplu, după pauza de masă, leneviți puțin. În cazul în care reveniți pe
același traseu, trebuie să știți că timpul de întoarcere va fi mai mic (poteca
este cunoscută, ați făcut deja poze, de obicei întoarcerea înseamnă coborâre).
În situația în care nu știți măsura forțelor
voastre, este bine să vă fixați puncte intermediare și să verificați dacă vă
încadrați în timpul estimat.
Condițiile meteorologice influențează puternic
viteza de deplasare. Un strat de zăpadă mare prin care trebuie să tăiați potecă
mărește timpul de parcurgere al unui traseu. Mi s-a întâmplat ca în prima parte
a unei drumeții, iarna, pe o potecă bătătorită, să mă încadrez în timpii
regulamentari, însă porțiunea în care zăpada a fost neatinsă să o parcurg
într-un interval de 1,5 ori mai mare (3 ore în loc de 2). Ploaia, viscolul,
grindina, ceața pot opri o drumeție.
Un rucsac încărcat înjumătățește
viteza de deplasare. Oricât de bine pregătiți fizic ați fi, gândiți-vă că
organismul are, brusc, de cărat încă 10-15-20 de kilograme cu care nu este
obișnuit. Experiența vă ajută să strângeți din dinți și să vă gestionați mai
bine resursele, dar nu vă va împinge de la spate.
Un om se deplasează pe drum drept cu 4-5 km pe
oră. Vorbim de un mers alert, nu alergare, nu plimbare. Sigur, înclinația unei
pante este o frână puternică, dar trebuie să știți că, pe verticală, într-o oră
se pot câștiga 300 m diferență de nivel. De aceea cei 1300 m diferență de nivel
între Bușteni și platoul Bucegilor se urcă în 4 ore.
Așa cum am spus, întoarcerea de cele mai multe
ori înseamnă coborâre. De aceea majoritatea indicatoarelor arată timpi
inferiori pe celălalt sens. Sigur, ne vom deplasa mai repede însă țineți cont
de faptul că ați supus deja organismul unui efort. În medie, puteți să scădeți
o oră din timpul de urcare. Da, vremea și greutatea rucsacului influențează.
99,99 % din drumeți nu călătoresc
singuri. Cu cât grupul are mai multe ieșiri împreună, cu atât este mai sudat și
mai omogen în deplasare. Calculați-vă deplasarea în funcție de mersul celui mai
slab pregătit, nu după fruntași. Dacă nu faceți asta, cei din urmă nu vor agrea
drumeția dintr-un sentiment de frustrare, iar cei din față își vor pierde
răbdarea. Este o dovadă de spirit de echipă să mergeți grupați. În fond asta
înseamnă socializarea și sunt convinsă că excursiile le faceți alături de
prieteni (deci aveți motive să stați împreună), nu de dușmani.
Important este ca, atunci când apar probleme
fizice, când vremea este nefavorabilă și nu vă simțiți în siguranță, să vă
întoarceți din traseu. Ocazii vor mai fi, important este să nu le pierdeți prin
accidentări care puteau fi evitate.
Pe munte a renunța nu înseamnă ratare, ci
înțelepciune.
